Noul Cod civil, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, reglementează pentru prima dată în legislaţia României instituţia logodnei ca instituţie distinctă de cea a căsătoriei. Logodna este definită în art. 266 ca fiind promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Încheierea logodnei se poate dovedi cu orice mijloc de probă şi nu este supusă niciunei formalităţi, prin urmare nu este nevoie decât de acordul celor două persoane dat într-o manieră concludentă şi neechivocă.
Logodna nu este o etapă obligatorie care trebuie efectuată înainte de căsătorie, în schimb ea produce unele efecte juridice. Întrucât aceasta nu obliga la încheierea căsătoriei, ea poate fi ruptă chiar şi unilateral. Art.268 prevede obligaţia de restituire a darurilor primite ca urmare că încheierii logodnei. Astfel, darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau pe durata acesteia în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite, sunt supuse restituirii. Acest efect juridic nu se va produce atunci când logodna se rupe ca urmare a decesului unuia dintre logodnici.
Persoana care va rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la plata unor despăgubiri pentru cheltuielile făcute în vederea căsătoriei. Acest efect juridic nu se va produce în situaţia în care logodna se rupe ca urmare a voinţei ambilor soţi sau a unuia dintre ei, acceptată de celălalt.

Leave a reply